Mai 162012

Am facut autostrada de la Ravenna catre San Casciano in Val di Pesa. Am filmat tot drumul (cam 2 ore si ceva). Voi pune, la un moment dat, tot filmuletul, desi nu stiu daca va prezenta vreun interes pentru cineva. Primele impresii:

1. Merita platita taxa de autostrada. Desi pe Strada Statale drumul ar fi fost ieftin si mult mai frumos, timpul conteaza la maxim. Eventual opriri din cand in cand si iesiri de pe autostrada, dar in rest e bine pe acolo. Operele de arta de pe traseu sunt grozave. Tunelurile se insira unul dupa celalalt.

2. Italienii au autostrazi inghesuite. Uneori nu este banda de urgenta, alteori este, dar ingusta, iar liniile de intrare si iesire sunt scurte.

3. Am vazut autostrazi cu curbe marcate ca si curbe periculoase pe care le poti face cu maximum 80 (viteza recomandata, merge si la 120, pentru senzatii tari). Interesant pentru o autostrada… dar nu asta e ceea ce face o autostrada sa fie autostrada, nu?

Cam atata. Acum cina!

Road trip

Publicat de zaqk at 10:16 am 8 au combatut bine »
Mai 162012

Prima zi in Italia ne-a intampinat cu 10 grade. E ok, nu am venit pentru caldura ci pentru vremea de afara. Din pacate acum ploua. Ramane intrebarea: pentru ce am venit?

Urmatoarea etapa o facem pe un drum mai frumos. O luam pe coasta in jos pana aproape de destinatie. Apoi ne urcam pe autostrada si ne continuam drumul.

Anatati: desi ai putea crede – ca doar sunt zgarcit – motivul nu e ca ne costa taxele de autostrada ci ca drumul e mai frumos. Taxele sunt tot 27+ euro pentru un drum de 400 de kilometri.

Acum o sa dau jos de pe camera ce am filmat ieri – Slovenia e foarte frumoasa! – si sa pregatesc pentru azi.

Mai 152012

Bun. Am ajuns in Italia. Unde gasesc cea mai buna motorina pe acilea? Nu de alta, dar noi nu consumam orice…

Unchi

Publicat de zaqk at 4:46 pm 9 au combatut bine »
Mai 112012

"Mananc tot si iau toate pastilele numai sa vin la nunta lui Zaqk."

Asa a spus nepoata mea de 3 anisori care a trebuit sa fie lasata acasa din cauza unei otite deoarece drumul de la Bucuresti catre Timisoara este prea solicitant pentru ea in timp de boala.

PS. Unele nume au fost inlocuite pentru a proteja identitatea lor. Povestea este 100% reala.

La picnic

Publicat de zaqk at 5:00 am 3 au combatut bine »
Mai 102012

Colegul mai are o obsesie, pe langa cea a facutului de bani usor: slabitul. Stie toate alimentele cat de bune sau nocive sunt, isi cantareste din ochi cu precizie de farmacist cantitatea de mancare pe care o ingereaza.

Zilele trecute am avut picnic in firma: gratar, carbuni, mititei, fleici de carne etc. Cald, frumos, mai da cate o ploaie sa racoreasca atmosfera, fericire.

Colegul ar mai manca si el ceva, dar ii este teama de calorii, de carbohidrati. Fericit gaseste solutia: ii propune unei colege sa imparta un mic. Asa isi satisface pofta si nu se va simti vinovat de a pacatui. Din nefericire, raspunsul il lasa masca si pe noi ne arunca intr-un acces de ras navalnic:

- Ce barbat esti tu de nu poti sa mananci un mic?!

Ne linistim. Colegul isi rontaie tacut micul. Data viitoare ii va propune targul celuilalt coleg care isi tine sub control strict greutatea. E mai sigur si cu sanse maxime de reusita!

© 2011 Toţi îţi vor binele. Nu ţi-l lăsa luat! Suffusion theme by Sayontan Sinha