Ai maini!

Un magazin oarecare. Un cuplu cu multi ani in spate. El sobru, elegant imbracat intr-un palton cam tot de varsta lui, dupa urmele de rosaturi, spatele drept, cu privirea aruncând fulgere scrutatoare si pline de judecati si prejudecati. Uneori, pentru o clipa, lasa masca jos si se vede adevarata sa privire: dura, rea, rautacioasa, plina de venin.

Ea, timorata de anii petrecuti impreuna. Nu se remarca prin nimic, imbracaminte sau priviri. De fapt nici nu ai cum sa iti dai seama ca are ochii mereu indreptati spre pamant, umila si supusa. Ea impinge carutul si pune produsele in cos sub privirea scrutătoare a sotului.

Se opreste in dreptul produselor congelate si alege de acolo o punga de cartofi deja curatati, feliati si congelati. O aseaza incet in cos, cautand cu privirea acceptul sotului.

El se uita scurt la punga, scurt la ea. Ochii arunca venin. Ea parca se face si mai mica sub privirea rea. Batranul se indreapta spre standul cu legume, ia de acolo un saculet cu cartofi necuratati, nefeliati si proaspeti si il pune in mana femeii, suierand amenintator printre dinti: „Ai maini!”.

Supusa, femeia pune saculetul in carucior, returneaza punga congelata si porneste, impingand incet cosul, spre casa, in urma sotului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Connect with Facebook

*