Asediu in Europa

La inceput au fost grupuri organizate. Planuri amanuntite. Materiale sensibile, usor de luat la ochi de autoritati. Luni de planificari si repetitii se terminau cu un mare fas, in momentul in care raziile autoritatilor luau, ca din oala, pe zeci dintre ei si dejucau atentatul sangeros.

S-au repliat. Ce planuri? Ce bombe? Ce repetitii? Oportunitatea este a atacatorului. Victoria indraznetului. Mijloacele sunt comune. Nu este nici ilegal si nici macar batator la ochi sa ai un van. Nu este ilegal nici sa iti cumperi cutite de macelar, din alea de taie bine, dupa cum nu este ilegal nici sa faci plinul masinii.

Scopul este atins: semanarea de teama, de teroare, in randul celor vizati. Pleci de acasa, dar te mai intorci? Habar nu ai. Ai pornit intr-o intalnire si e posibil sa ajungi la morga. 

Degeaba lesurile criminalilor nu sunt acceptate de moscheile britanice. Ei oricum raspund in fata altei autoritati, atat aici cat si sus. Daca au luat viata macar a unui necredincios, este suficient. El are familie, copii, prieteni, vecini, suferinta e multiplicata.

De data asta nu este nici un roman printre victime. Nu e moment de bucurie. Cel mult statistica si numarul de decesuri este in limitele normalului, dara influente nefaste externe. 

Nu conteaza nationalitatea celor ucisi. Ceea ce nu se intelege de catre multi – si Brexit a aratat clar – este ca victimele au o apartenenta clara: europeana. Sunt europeni. Ca mine, ca tine, cel ce imi citesti textul.

Europa este sub asediu din interior si pretuieste mult prea mult libertatile individului pentru a lua masurile necesare.

Teama mi-e de clipa in care vom renunta la spiritul european pebtru siguranta noastra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Connect with Facebook

*