Cand mictionezi peste timp

In 2016 Klaus Werner Iohannis a iesit castigator pentru ca, pe langa smechereala contra-candidatului sau care nu a dat bine la bobor, acelasi bobor are o viziune compromisa asupra greutatii personajelor principale in sistemul nostru.

Pentru ca pe presedinte il alegem direct, cetateanul vede in el un superman care sa ii rezolve toate problemele. Mandatele lui Basescu au facut mult rau, din acest punct de vedere, perceptiei generale asupra functiei presedintelui. Pe parlamentari, adevaratii reprezentanti ai boborului, ii vedem ca irelevanti, ca ii alegem pe liste. Si de aia se pisa unii pe votul lor la alegerile generale. Dar se pisa prost.

Decizia CCR in privinta discutiei referitoare la demiterea lui Kovesi de la conducerea DNA lamureste lucrurile, in cele din urma, pentru cei care au ochi de vazut si urechi de auzit.

Treaba sta asa: sperantele multora se puneau in DNA si in Klaus ca ne apara de interesele meschine ale unora. „Las’ ca nu ne lasa Codruta de izbeliste!” si „Las’ ca nu se lasa sasul!” erau pe toate buzele. Situatia de acum pune lucrurile la locul lor: se pare ca presedintele e cam de decor. Un notar mai ferchezuit, posesorul de semnatura pe care il alegem o data la 5 ani.

Cu decizia asta li se aduce aminte romanilor ca votul lor conteaza de fiecare data: primar, consiliul local, consiliul judetean, alegeri generale, alegeri prezindentiale, alegeri europene si ca mictiunea din 2016 e cu gust amar.

In alta ordine de idei, CCR ar trebui sa lamureasca si urmatoarele lucruri:

1. Rolul CSM care mai este, din moment ce avizul lor este consultativ? Adica doar sa tinem niste indivizi ocupati, sa le dam falsa impresie de importanta? Sa le justificam salariul, pentru ca oricum nu conteaza ce zic ei?

2. Decizia CCR stabileste, fara putinta de tagada, ca un individ (recte ministrul de justitie) are mereu o logica mai buna decat a intregului CSM? Daca este asa, presupun ca decizia oricarui om este mai buna decat a unui grup, indiferent de gradul de pregatire al celor implicati.

3. Stabileste, oare, CCR si obligativitatea ca ministrul sa fie o somitate in domeniu? Pentru ca, daca ma uit in lista ministrilor, unora nu le-as da sa aiba grija nici de un bolovan de pe strada, darmite de minister, in ciuda studiilor pe care pretind ca le au.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Connect with Facebook

*