Cand nu crezi in 8 martie

La inceput toti stiau doar de 1 martie si 8 martie. Era clar. La unul cauti martisoare, la celalalt flori.

Ultimii ani au dezgropat si ziua de 24 februarie, alcatuind triunghiul fatal barbatilor prinsi pe nepregatite.

Cosmopolitii, umblati pe dincolo, l-au adus si pe 14 februarie.

In final sunt 4 zile in care cliseul spune ca sarbatorim femeia si iubirea. Nu neaparat in aceasta ordine si, functie de preferinte, nu neaparat amandoua.

Prajiturile de 8 martie aduse de femeile care parca se simt vinovate de atentia suplimentara primita timp de o luna – sau poate dintr-un sentiment de egalitate a sexelor, sa nu ramana mai prejos – sunt semnul ca a mai trecut urgia si anul asta. Barbatii pot respira usurati, fie ca s-au ridicat, fie ca nu, la nivelul asteptarilor, acum se pot intoarce la preocuparile lor zilnice.

Asta daca nu esti el. De 8 martie a intrat in sala de mese si, foarte nedumerit, a intrebat a cui ii ziua. Nu a vazut nici un mail pe tema asta si voia sa stie cui sa ii ureze la multi ani.

Colegele lui, grijulii, i-au explicat ca, de ziua lor, 8 martie, au adus prajituri colegilor. In momentul asta s-a schimbat la fata si a mormait abia auzit ca „eu nu cred in 8 martie”.

La fel cum hienele simt animalul pe moarte si se inghesuie zgomotos in urma lui, aducandu-i aminte ca e victima sigura, colegii si-au dat seama ca e rost de ceva deosebit. Atentia tuturor s-a indreptat asupra lui si unul a pus intrebarea care ii interesa pe toti: „De ce?”. Il stiau proaspat insurat, deci nu ajunsese inca la rutina aia a cuplurilor cu ani de zile vechime, nu era nici o explicatie pentru lipsa lui de credinta.

A stat putin pe ganduri apoi a zis ca „oricum ma port in fiecare zi de parca ar fi 8 martie”.

Ooooo, ce frumos, ati exclama. Dar v-ati insela. Tonul lui nu era al indragostitului care abia asteapta sa ajunga acasa la femeia iubita. Nu. El a spus cu obida. Era tonul celui care nu mai are nici o sansa de scapare. Tonul celui care stie ca gata, asta e tot, mai mult de atata nu va mai fi nimic, niciodata. Tonul exploatatului, al celui caruia vointa i-a disparut, fiind inlocuita cu ecoul dorintelor partenerei de viata care si-a depasit conditia, devenind vioara I, purtatoarea de pantaloni in familie, cocosul, factorul decizional.

O tacere stanjenitoare s-a lasat peste incaperea in care se mai auzea doar unul molfaind o bucata de prajitura. A terminat ce avea in gura apoi a intervenit, spargand linistea: „Stii, daca ai incalecat magarul, sufera-i naravul. Si asta-i doar o vorba, nu vreau sa sugerez ca nevasta-ta ar fi, ei bine, magar…” Apoi a mai luat o bucata de prajitura. Cu crema, exact asa cum ii plac lui. Acompaniat de rasetele colegilor. In fundal, cel care nu crede in 8 martie a iesit din sala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Connect with Facebook

*