Ce facem cu homosexualii?

Un om în vîrstă doreşte să emigreze. La completarea formalităţilor, este întrebat de către oficialităţi de ce.
– Datorită homosexualităţii…
– Cum aşa?
– Păi, în timpul naziştilor se pedepsea chiar cu moartea, după aceea cu închisoare, iar acum este permisă prin lege. Aş dori să emigrez pînă nu devine obligatorie.

Curentul homofob prinde si in Romania, dar cum ar putea, oare, fi altfel, din moment ce oricum suntem in urma cu 50 de ani fata de restul lumii? Poate nici nu a plecat, ramanand latent, precum bacteria ciumei bubonice, asteptand terenul propice.

Nu ma atinge-ma naste indignari profunde in randul populatiei traditionale romanesti (in cadrul careia locul femeii e la cratita, preferabil cu un ochi vanat, preventiv, ca tot o sa faca ea ceva sa merite, iar el poate avea amante, ca daca nu, nu e barbat destul etc).

Oamenii se lupta cu homosexualii si vad peste tot o distrugere a tesaturii societatii heterosexuale, asa cum o stiu ei. Multi se tem de homosexualitate, fara ca neaparat sa o priceapa, si se tem, precum batranelul din deschidere, ca o sa devina obligatorie. Teama de ceea ce nu intelegem si ura pentru ceea ce nu putem controla ne caracterizeaza ca specie. Nu intelegem de ce un barbat, respectiv femeie ar putea sa iubeasca alt barbat, respectiv femeie si uram cu patima pe homosexuali pentru ca nesimtim neputinciosi in incercarile de a-i controla.

Americanii acum promoveaza homosexualitatea ca fiind normala (a crescut vizibil numarul filmelor si serialelor care au, ca din intamplare, cate un cuplu de homosexuali printre personajele cel putin prin preajma celor principale) cu o agresivitate careia ii corespunde doar modul in care au incercat sa ii puna stavila inainte. Este doar reactia normala a unui sistem caruia ii aplici o marime de reglare pentru a-l aduce in normalitate si este normal ca reactia initiala sa fie mult disproportionata cu necesarul.

In SUA se estimeaza ca procentul de LGTB este in jur de 3.8%, deci departe de a fi o forta, departe de a fi cineva in pericol de „pervertire”.

Cu asemenea cifre, la fel de bine ar putea toti sa isi ia homofobia si sa si-o vare-n fund, ca tot nu schimba nimic in ceea ce-i priveste.

6 thoughts on “Ce facem cu homosexualii?

  1. Problema cea mai mare a comunitatii LGBT, indiferent de ce tara vorbim, e ca-si face un PR care instiga la homofobie. Probabil ca daca s-ar comporta ca niste oameni normali de fiecare data si n-ar organiza marsuri in care baietii se imbraca mai ceva ca fetele de pe centura, desi in viata de zi cu zi nu fac treaba asta, n-ar mai transmite ideea ca sunt nocivi din punct de vedere social si educativ.
    Eu am avut ocazia sa intalnesc foarte multe cupluri gay pe aici, fie pe la plaja, la restaurant, pe strada sau la diverse evenimente si atat timp cat s-au comportat normal si decent n-au deranjat pe nimeni si nici n-a interesat pe nimeni ce orientare sexuala au de fapt respectivii.

    • Stii cum e cu copiii aia crescuti prea strict? Cand ajung intr-un mediu fara cenzura, se manifesta plenar.
      LGBT sunt exact asa. Anii de drepturi sunt extrem de putini comparativ cu anii de oprimare. Acum se simt liberi sa se manifeste. Un copil caruia i-au fost interzise petrecerile, liber fiind, se duce la toate. Bea, fumeaza etc, in vazul tuturor, e liber sa faca toate astea.
      E asa de simplu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Connect with Facebook

*