Ce facem cu parteneriatul civil

TRADIŢIONÁL, -Ă, tradiţionali, -e, adj.

Care s-a păstrat prin tradiţie, care ţine de tradiţie, întemeiat pe tradiţie. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. traditionnel. [DEX ’09]

Reamintim că, la inițiativa Coaliției pentru Familie, Constituția poate fi modificată, pentru protejarea familiei, așa cum o cer cele peste trei milioane de români ce au semnat in 2016 în acest sens. Demersul, fără precedent pentru societatea civilă, solicită  înlocuirea în art. 48, din Constituția României, a termenului „soți” cu sintagma „bărbat și femeie”, așa încât aliniatul 1 al art. 48 să aibă în viitor următoarea formulare: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

Coalitia pentru Familie are dreptate. Familia traditionala ESTE formata din mama, tata si copii.

De la orice regula, insa, exista si abateri. Majoritatea abaterilor sunt si ele traditionale. Familiile monoparentale nu sunt inventate de azi, de ieri, ca urmare a decaderii morale a oamenilor, asa cum unii vor sa credem. Razboaiele, bolile, accidentele au avut toate un cuvant gresu de spus in transformarea familiei traditionale in una monoparentala ba, uneori, chiar mai rau, la familiile fara parinti. Si avem familii in care copii care s-au vazut nevoiti sa ia viata in piept la varste la care altii inca se joaca pentru ca nu mai e nimeni sa le ofere acest confort. Este traditional ca oamenii sa se omoare intre ei, sa se imbolnaveasca fara sa se vindece, sa se paraseasca unii pe altii. Din pacate asta nu se va schimba niciodata .

Discutam de o restrangere a definitiei, asa cum aparea ea in constitutie. E drept, in anii cand Iorgovan batea campii cu gratie, nu se gandea ca va veni o vreme in care sa punem deschis aceasta problema, dar legile sunt facute la un moment, tinand cont de circumstantele aferente momentului si nu trebuie sa ne cramponam de ele. Daca situatia o cere, sa le schimbam.

Dar chiar o cere situatia? Despre ce discutam aici? Care este problema de fond?

Respingem posibilitatea ca doua persoane de acelasi sex sa poata avea grija in mod corespunzator de un copil? Ce ii face pe acesti membri ai coalitiei sa respinga coabitarea a doua femei sau a doi barbati ca un cuplu? Exista pericolul, oare, de a „converti” respectivul copil la caile lor? Chiar se crede ca, intr-o casa de homosexuali, se intampla lucruri „reprobabile” (care, de fapt, intra in normalitatea relatiei lor) de fata cu copii? Sunt copii martori la partide de sex infocate intre cei doi care, odata ajunsi acasa, se dezlantuie asa cum le impun hormonii „denaturati de pornirile homosexuale”, pe masa din sufragerie, in living, pe scari, in curte samd? Nu este exact acelasi pericol la un cuplu heterosexual? Daca un el si o ea se dezlantuie in fata copiilor, e mai putin deranjant decat daca doi ei sau doua ele fac acelasi lucru? Nu cumva lucrurile intime, intr-un cuplu normal, nu se intampla decat cu o anumita discretie, caz in care normalitatea cuplului nu este functie de sexul (sau numarul :P) celor implicati, ci de modul in care privesc ei, in general, viata, si ceea ce este permis si ceea ce este privit cu suspiciune de catre societate?

Daca tot discutam de traditional, sa ne aducem aminte ca foarte mult timp locuinta familiei de romani (familie traditionala, da?) consta doar dintr-o singura camera, ca familiile aveau multi copii, ca nu se nasteau copiii doar primavara (putand presupune, astlfel, ca relatiile intime dintre soti se petreceau doar vara, atunci cand puteai trimite copilul sa vada de animale, ca tu sa ai timp de una rapida cu nevasta). Si, totusi, suntem majoritari heterosexuali… sau poate tocmai de aia suntem, ca mereu copiii au fost martori ai actelor sexuale dintre parinti, asadar au fost obisnuiti cu aceasta normalitate, si atunci avem si dovada suprema a faptului ca nu avem crestere a populatiei decat din cauza ca politicienii nu se ocupa de bunastarea cetatenilor.

Ma intreb, oare, cum explica aceasta Coalitie pentru familie existenta tuturor copiilor abandonati in orfelinate. Este clar pentru toata lumea, banuiesc, ca un cuplu homosexual nu poate avea copii in mod natural, asadar toti acesti copii sunt rezultatul unei familii traditionale, din barbat si femeie, insa disfunctionale. Ii ajuta pe acesti copii o modificare a definitiei casatoriei din constitutie? Vor fi, brusc, mai putini copii parasiti de parinti? Vor fi, brusc, mai putini tati sau mame care isi iau lumea-n cap si pleaca de acasa, de multe ori fiind victimele abuzului partenerului? Asta e singurul lucru care i-ar salva pe toti acesti copii de o viata mizera, plina de chinuri? Un termen in constitutie?

Un cuplu, fie el heterosexual sau de acelasi sex, pana la urma, se poate lovi de aceleasi probleme ca oricare altul: financiare, de incredere in partener etc. Nu conteaza daca sunt ambii parteneri purtatori de penis sau vagin sau, din contra, au parti anatomice care potrivesc una cu alta, sunt la fel de mult supusi acestor dificultati. Ceea ce conteaza este calitatea omului si hotararea lui de a face cuplul (eventual casatoria) sa functioneze. Ceea ce s-ar obtine prin modificarea constitutiei in sensul dorit de coalitie este o inegalitate profunda pentru ca s-ar ajunge ca un cuplu de acelasi sex, care are aceleasi probleme ca un cuplu heterosexual, sa nu beneficieze de aceeasi protectie in fata legii si, in cele din urma, cei care sufera cel mai mult sunt copiii acestui cuplu, care mereu vor suferi mai mult.

Iau un caz perfect posibil, pentru oricine: unul dintre cei doi isi pierde viata. Casatoria este un fel de protectie pentru cei care au decis sa isi duca viata impreuna pentru astfel de situatii. Cel ramas in urma ramane cu dificultati economice, cu responsabilitatea unor copii, cu greutati mult peste ceea ce poate duce. Un cadru legal ar putea oferi putina alinare celui in viata. Da, nu isi mai are partenerul aproape, insa pierderea lui nu are acelasi impact economic precum cel emotional pentru ca exista o lege care ii asigura supravietuitorului niste drepturi. Si asta nu e valabil doar pentru cuplurile homosexuale, se aplica si cuplurilor care, de multe ori, au ajuns sa aiba si un copil impreuna – pentru ca asta este impulsul impregnat in genele noastre -,  insa nu au luat decizia de a se casatori, din varii motive.

Nu este nici o problema in a implementa o astfel de definitie casatoriei. Sa fie clar. Barbat si femeie. Penis si vagin. Insa, in acelasi timp, pentru a reduce suferinta care poate aparea de pe urma acestei modificari, ar trebui, in aceeasi constitutie, sa fie inclus si dreptul unui parteneriat civil intre doua parti, care sa le ofere aceleasi drepturi ca o casatorie. Numai ca se numeste parteneriat civil. Si ar fi posibil intre doua persoane de acelasi sex sau sex opus. Ca sa fie toti acoperiti si protejati.

Apoi, dupa ce vom fi facut asta, sa terminam a ne mai baga nasul in dormitoarele altora si sa ne vedem de ale noastre. Ca e mai sanatos pentru toti!

2 thoughts on “Ce facem cu parteneriatul civil

  1. „Singura familie este cea traditionala. Fara vlastare fabricate chimic sau utere inchiriate: viata are cursul ei natural. Sunt lucruri care nu trebuie schimbate. Unul dintre ele e familia…Procreatia trebuie ss fie un act de iubire”, spune Domenico Dolce adaugand: „…sunt gay, nu pot avea copii. Banuiesc ca nu poti sa le ai pe toate în viata”
    Domnule Mare „Zero” Vre(Ni)menescu, citatul de mai sus apartine reprezentantului comunitatii gay, avand (probabil…) cea mai mare notorietate, mai ales in viata de cuplu (cine nu a auzit de Dolce & Gabbana?).
    Daca nu ati inteles mesajul, pot sa va trimit un scurt comentariu pe text. Nu de alta, dar nu as vrea sa va faceti de ras (din nou) in fata cititorilor dvs. Cum? Nu mai sunt si alti cititori? Sunt singur? Iar? Eeeoooo? Chiar nu-i nimeni pe-aici? Ba da… E si d-l „Nimeni”! Cum care „Nimeni”? Vremenescu…

    • Oh, chiar ma asteptam sa va revad. Ma mir ca v-a luat asa de mult, sincer, credeam ca veti sari pe oportunitatea de a ma mai jigni o tura, ca parca altfel nu sunteti om.

      Fiecare individ cu parerea lui. Domenico Dolce are si el dreptul la o parere, acum nu trebuie luata viziunea lui drept etalon pentru cum sa ne traim cu totii viata. Ca sa fie pe intelesul dumneavoastra: daca ii acceptati si imbratisati parerea despre familie, poate ar trebui sa ii imbratisati si orientarea sexuala. Oh, aia nu va mai convine. Inteleg, e ok.

      Acum ma indoiesc ca el este reprezentant pentru comunitatea gay. Poate fi, cel mult, un membru vizibil al comunitatii mentionate, dar nu este etalon pentru aceasta. Altii chiar vor sa aiba copii, chiar si in laborator – la urma urmei, ultima data cand ati luat un antibiotic, nu v-ati pus problema ca este un produs nenatural, in laborator?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Connect with Facebook

*