Ce ne trebuie ca sa supravietuim ca europeni?

2.1, 1.9, 1.3.

Tineti minte numerele astea. Bine de tot. 

Fara urmasi suntem zero. Orice realizari am avea, daca nu avem cui sa dam mai departe, efortul nostru este inutil. Nu ma refer la obsesia cu care unii aduna case, masini, terenuri, bani, o treaba  ce tine de individ, ci ma refer la intreaga societate. Aici pica bine chestia aia cu Moldova care e a urmasilor urmasilor urmasilor… cui?

Pragul fertilitatii este calculat la 2.1. Asta inseamna ca, pe parcursul vietii, o femeie sa dea nastere la 2.1 copii. Asta e media. Orice peste este binevenit, orice sub devine pericol. Informatia asta este utila pentru perpetuarea unei civilizatii*.

Daca o civilizatie are o fertilitate peste 2.1 inseamna ca ea are sanse sa supravietuiasca (asta, bineinteles, daca nu e lovita de o catastrofa de genul meteorit – ca dinozaurii sigur aveau peste 2.1, dar uite, ca nu-s – sau un razboi care sa o decimeze). Inseamna ca suficienti indivizi vor intra in campul muncii in fiecare an astfel incat civilizatia respectiva sa supravietuiasca.

Urmatoarele cifre importante sunt 1.9 si 1.3, conform unor studii. Niciodata o civilizatie care a ajuns la 1.9 nu si-a mai revenit de acolo. Posibil ar fi, legile naturii o permit, dar nimeni nu a reusit performanta asta. Cea de-a doua ciffra este crunta: 1.3 este un prag de unde nu iti poti reveni, indiferent de ce ai face. Nu ai nici un model economic care sa iti sustina societatea timp de 100 de ani, cat ar fi nevoie pentru revenirea de la acest prag.

In momentul de fata Europa nu sta prea bine. Suntem, evident, sub 2.1.

Acum multe evenimente capata alt inteles. Atitudinea lui Merkel de a accepta, fara discutii, imigrantii sirieni in Germania isi are insemnatatea in numarul 1.5. Germania este sub pragul de unde nici o civilizatie nu si-a revenit pana acum. Romania nu este nici ea departe… dar mai jos! Aproape de 1.3, ceea ce inseamna ca, si daca am lua toate masurille potrivite, ne va lua mult al dracului sa ajungem sa supravietuim.

Dupa recunoasterea problemei (pas pe care evident ca l-am facut), trebuie luate masurile necesare. Solutia lui Merkel este politicianista si, as indrazni sa spun, egoista. Ea, la fel ca toti ceilalti politicieni, si-a pus numai problema cine ii plateste ei pensia. Nu o intereseaza perpetuarea civilizatiei germane, dupa cum nu intereseaza pe nimeni nici civilizatia romana, franceza, engleza samd. Politicienii sunt ca pompierii care vin, sting focul – daca pot – si apoi pleaca, ramanand altii cu problemele pe cap.

Realitatea este ca totul este o problema de bani. Pana in secolul 20, un copil era o sursa de venit. De indata ce putea, era trimis sa lucreze in manufacturi, mine sau, in mediul rural, muncea cot la cot cu ceilalti membri ai familiei. O gura in plus atunci insemna si o sursa de venit in plus pentru familia intreaga. Lucrurile s-au schimbat si un copil, din sprijin pentru familie, a devenit un consumator de resurse. Perioada pana cand devine productiv s-a prelungit dramatic. Este nevoie de 18 ani pentru ca un copil sa nu mai fie povara financiara pentru familie si, in unele domenii, perioada se prelungeste cu inca niste ani buni. Asta e modul in care europenii isi pun problema si de aceea fertilitatea tarilor europene este sub cea care permite reimprospatarea populatiei fara aport extern.

Statul, societatea, daca vrea sa reziste, trebuie sa devina mai pragmatic si sa investeasca mai mult in sustinerea cresterii populatiei native. A membrilor sai care respecta aceleasi reguli, care vor duce civilizatia respectiva mai departe. Care, in cele din urma, il vor accepta pe el sa le ghideze existenta. Deci este si o treaba ce tine de egoism, in cele din urma.

Dar nu oricum.

Supravietuirea civilizatiei inseamna ca membrii ei vor putea acumula cunostintele inaintasilor si le vor putea extinde. Ca atare nu este vorba doar de cantitate – unde stam prost – ci si de calitate – unde nu stam grozav, de asemenea.

Statul este incapabil si impotent in a actiona corespunzator. Se plimba ca o gaina fara cap si da din colt in colt, in cautarea solutiei bune.

Solutia este la indemana si foarte simpla.

Un copil primeste in primii 2 ani de viata 200 de lei de la stat. Suma nu acopera decat scutecele lunare si niste haine. Drept e ca nu statul ar trebui sa iti creasca copiii – ca de asta s-a ajuns in situatia un care unii fac copii pe banda rulanta pentru ca lor si 40 de lei pe luna li se pare o avere – si sunt un sustinator puternic al responsabilitatii individului, insa, ca stat, daca nu te implici, oamenii vor face copii doar cat isi permit. Asadar, in loc sa dai niste sume de mizerie pentru fiecare copil, tu, statul, mai bine ai face in asa fel incat oamenii sa-si permita mai multi copii. Ai grija ca parintilor sa le ramana cat mai multi bani din ceea ce castiga. Redu-le taxele, functie de numarul de copii. Astfel ii impulsionezi pe cei care au venituri mari sa aiba urmasi pentru ca vor sti ca isi vor putea permite sa ii ofere o educatie de calitate acelui copil. Ca vor putea sa ii ofere un mediu propice dezvoltarii. Ca vor da un exemplu profitabil (pentru societate) acelui om care creste pe langa acesti parinti. Cu mai multi bani in buzunar din ceea ce castiga, ei isi vor putea permite o casa mai mare, in care fiecare copil sa aiba camera lui. Isi vor putea permite vacante, sa ii duca sa vada lucruri si locuri noi. Isi vor putea permite sa isi faca planuri de viitor pentru educatia copiilor astfel incat urmasii lor sa duca stilul de viata mai departe.

Un pas bun este facut, cel putin la noi. Din intamplare, sunt sigur, pentru ca votantii legii nu s-au gandit asa de departe. Statul roman ofera parintelui care decide sa ramana acasa cu copilul in primii doi ani de viata ai acestuia 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni.

Pe de o parte, astfel se asigura prezenta cel putin a unui parinte permanent in acesti doi ani asa de importanti pentru dezvoltarea copilului, pe de alta parte nivelul de trai al parintelui nu are de suferit (cei 15% sunt acoperiti mai mult decat suficient prin lipsa nevoii de a te deplasa la lucru, de a comanda mancare la birou, de haine samd), astfel, experienta de parinte devine una placuta pe care oamenii o vor relua ulterior. Combinata cu masura de mai sus, se poate asigura astfel cresterea populatiei.

O masura ce ar trebui luata de toate tarile UE. Bineinteles, asta ar insemna sa lasi la o parte pe unii din membrii societatii… ori s-au dat deja singuri la o parte prin refuzul de a obtine o educatie, de a deveni membri utili ai societatii?

Si, statule, dupa ce ai facut toate astea, ocupa-te de un sistem de educatie care sa formeze oameni utili societatii, nu roboti spalati pe creier. Dar, despre asta, in un episod urmator.

 

*Civilizatie: Nivel de dezvoltare materială și spirituală a societății dintr-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc.; cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți.

4 thoughts on “Ce ne trebuie ca sa supravietuim ca europeni?

  1. Pingback: Ce ne facem cu educatia | Toti iti vor binele, nu ti-l lasa luat!

  2. Pingback: Indemnizatia buclucasa | Toti iti vor binele, nu ti-l lasa luat!

  3. Pingback: Avortul, calitatea vietii si educatia sexuala | Toti iti vor binele, nu ti-l lasa luat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Connect with Facebook

*