Cine a (ne)votat PSD

Votantii PSD nu au fost doar pensionarii, bugetarii sau asistatii social. Au fost votati si de reprezentanti a ceea ce numim clasa de mijloc, angajati in privat, ulti educati sau auto educati in domeniul economic, indivizi pentru care detaliile economice ale guvernarii unei tari sunt accesibile.

Daca toti cei care sunt dependenti de darnicia statului au o scuza, celorlalti parca li s-a pus valul pe ochi si nu au mai priceput realitatea, altfel cum se explica felul in care au inghitit povesti despre cresteri de salarii si pensii, concomitent cu o relaxare fiscala nemaivazuta?

Sa nu uitam de cei care nu au fost prezenti la vot. Ignorand cu incapatanare faptul ca lipsa lor de pronuntare naste monstri sau, din contra, acceptand tacit solutia PSD, insa neasumandu-si-o in mod explicit prin vot, sunt in egala masura, daca nu chiar mai mult, responsabili pentru dezastrul in care ne aflam.

„Dar cu cine sa votam?” intreaba, nevinovati, ei. In naivitatea lor crunta se asteapta sa vina de undeva un cavaler in alb care sa implementeze politici economice corecte, generatoare de bunastare si sa scoata tara din rahatul in care au bagat-o ultimii 30 de ani.

Chestia e ca politica este cu nuante. Nu este alb si negru, este mai degraba gri. Votantului ii ramane datoria de a merge pe varianta aia de gri mai deschisa la culoare. Da, proverbialul rau cel mai mic, ala in jurul caruia ne invartim de 30 de ani.

Uneori, insa, a fi raul cel mai mic este la fel cum despre alb putem spune ca e cel mai putin negru. (Exagerand, bineinteles, ca doar am afirmat mai sus ca e vorba de nuante de gri)

In 2016 am avut o imensa sansa la normalitate. Guvernul Ciolos ne-a aratat ca se poate si altfel. Chiar si cu mainile legate de politrucii mosteniti, pozitionati in locuri cheie in guvernare, Ciolos si colegii sai ne-au demonstrat ca politica nu e neaparat mizerabila. Ca poate fi facuta si in slujba oamenilor, nu doar pentru a-i inrobi, injosi sau dispretui.

Politica, precum comertul, este pe baza de cerere si oferta. Cand oamenii cer ceva si sunt suficient de multi, li se va oferi. Modul in care transmitem semnalul acesta este prin vot, nu prin lipsa de la vot pentru ca, asa cum s-a vazut, absenta votantului este interpretata ca un vot in alb, de genul: oricine iese, e bine.

In momentul de fata un parlament in care majoritatea este carpita din bucatele de partide este singura varianta prin care sa le transmitem ce dorim. Ca dorim altceva. Cream haos in sistem, ii punem in imposibilitatea de a negocia furtul. Pentru asta, insa, trebuie sa ne prezentam la vot. Trebuie sa aratam ca vrem altceva.

Deocamdata, insa, se pare ca ne e ok asa cum e. Ne complacem in mizerie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Connect with Facebook

*