Lumina Sfanta

Valeleu, cica se aduce lumina sfanta de la Ierusalim.

Ca si in alte situatii, membrii bisericilor iute s-au adaptat la noile realitati tehnologice. Biserici cu sistem de sunet, preoti care fac spovedanii „pa net”, masini scumpe ale parohiilor. Enoriasii nu se supara. E ok.

Ma intreb cum am putut rezista, ca popor declarat crestin ortodox, timp de 2000 de ani fara sa avem lumina sfanta direct de la Ierusalim. Retrospectiv vorbind, poate asa se explica multe din neajunsurile noastre: Ceausescu, Iliescu, Dragnea etc.

Toate aceste personaje, trimise asupra noastra precum cele 7 plagi ale vechiului Egipt, pentru ca, pana acum, noi nu am avut parte de adevarata lumina sfanta, doar de niste falsuri ordinare pe care ni le bagau pe gat preotii.

Totusi, s-au gandit inaltii BOR ce se intampla, daca, de exemplu, au loc urmatoarele evenimente:

1. Cade avionul. Da stiu, avionul este cea mai sigura modalitate de transport cu un accident la milioane de zboruri, dar totusi trebuie luat in calcul. Se amana Pastele cat timp se cauta repede avionul sa se aprinda alta lumanare cat timp e inca epava in flacari? De unde stim ca e lumina sfanta si nu una profana, a kerosenului din rezervoare? Daca nu se gaseste epava, se tine Pastele in alta zi pana se gaseste alt avion? Sau au doua avioane, caz in care nu stim care lumina e mai sfanta, prima sau a doua?

2. Intarzie avionul. 10 minute aici, 20 acolo, in final ai bunatate de intarziere. Asteapta enoriasii cu buzele umflate dupa lumina sfanta, se usuca painea in buzunar?

Structura ramificata a bisericii este modul prin seva credintei ajunge la cel mai indepartat credincios de structurile centrale ale bisericii. Preotul asigura canalul de comunicare intre cetatean si divinitate. Functia este identica si pentru preotul de tara si pentru preotul de catedrala. Nu poate unul mai mult decat poate celalalt. Diferenta apare in numere. Acolo unde se roaga 1000 se aduna mult mai multe energii decat acolo unde sunt doar 10, de aceea avem biserici (cladiri) si ne ducem la slujbe. Comunitatea a avut valoare pentru crestini dintotdeauna. Prin harul cu care preotul este inzestrat prin hirotonisirea sa, el poate sfinti apa, vinul si painea si poate conferi caracter sfant pentru lumina de Pasti. Acest har nu depinde de calitatea individului, ci de functia lui. Fa ce zice popa, nu ce face popa, nu? El trebuie sa ghideze spiritual comunitatea care isi pune sperantele in el pentru a mijloci comunicarea cu dumnezeirea.

Peste toate astea vine sistemul asta cu lumina de la Ierusalim. Brusc, harul preotilor de aici nu mai e suficient pentru sfintirea luminii. Ne trebuie de la sursa. Nu difera cu mult de obsesia consumerista pentru haine de marca, de exemplu. Mai bine sa scrie DG pe camasa si Ierusalim pe lumanare, nu?

Dar unde se va opri? Vinul, paine, lumanarile vor veni toate de la Ierusalim, ca’s de marca?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Connect with Facebook

*