Respectati-ma, da-va dracu’

Respectul se castiga, se ofera, dar nu se cere niciodata. Daca e nevoie sa il ceri, problema e la una din parti, daca nu la ambele. Ori cel care si-l doreste are impresia ca il merita – doar impresia – sau cel care ar trebui sa il ofere nu stie sa pretuiasca in mod real ceea ce i s-a oferit.

Asadar, de ce sa ceri de la cel care nu stie sa ofere?

De ce ai impresia ca meriti mai mult decat ai facut?

Ma irit de ani de zile la discursul vajnicilor ctitori de patrie, care, ajunsi la pensie, cred ca li se cuvine totul pentru ca „au construit o tara”.

Da, drept e ca au construit. Dar au construit prost. Extraordinar de prost. Pereții sunt strâmbi, fundatia e mica, in subsol tevile sunt sparte si prin acoperis curge apa. Si nici geamurile nu inchid cum trebuie. Iar despre instalatia electrica, sa nu mai zicem nimic.

Oricare din indivizii astia, daca ar avea un mester in casa care le-ar masacra locuinta in halul asta, l-ar da in suturi in fund afara din casa si, totusi, fata de noi, ei se comporta exact ca un mester prost.

Dar ei cer respect! Cu ochii schimonositi de ura, cu dintii stirbi si urati ca moartea.

2 thoughts on “Respectati-ma, da-va dracu’

  1. Eu cred ca respectul e reciproc, ca si ignoranta de altfel. Treaba asta cu varsta inaintata care impune respect e probabil ceva reminiscenta comunista.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Connect with Facebook

*