Situatia in oglinda

Sa facem un exercitiu de imagine… aaaa, imaginatie. Sa presupunem ca in 2015 ar fi castigat Ponta in loc de Klaus. Pe repede inainte, avand parlamentul, guvernul si presedintele, se putea cadea repede de acord cu demiterea Codrutei si numirea unor obedienti la conducerea DNA.

Un an mai tarziu, suparati pe marsaviile pesedistilor, romanii sa fi votat masiv pentru opozitie, aducand-o la guvernare. Primul lor gand ar fi fost, sa presupunem, sa repuna justitia pe calea cea buna, demitand pe baietii de cartier, dar, surpriza, presedintele Ponta ar fi spus ca nu, nu e cazul.

Ajunsi la CCR, decizia de ieri ne-ar fi convenit, nu?

Se pot discuta la infinit variante de lucru. Motive pentru care intr-o situatie era acceptabil si de dorit, in cealalta, ei bine, nu.

Situatia de rahat in care ne alfam sugereaza ca mecanismul nu functioneaza. Numirea pe filiera politica a judecatorilor CCR nu merge si ceva trebuie schimbat. Jobul respectiv trebuie ocupat prin concurs, ca orice alt post respectabil.

De exemplu:

1. Cel care vrea sa fie judecator la CCR sa dea examen din Constitutie. Teste grila, imposibil de manarit prin interpretari. Este alba sau neagra.

2. Cel care vrea sa fie judecator la CCR trebuie sa fie asa de curat incat sa nu ii gadeasca nimeni nici o buba pana la a 7-a spita. Ma rog, el si familia lui trebuie sa fie in afara oricarei umbre de indoiala. Ne oprim la urmasi, parinti, partener de viata, veri, unchi si matusi de rangul I. Viata candidatului trebuie analizata in detaliu si abia dupa ce el si tori cei apropiati se determina a fi impecabil de curati, sa aiba dreptul de a candida.

3. Cel care vrea sa fie judecator CCR trebuie sa aiba istoric politic alb. Fara istorie de membru, simpatizant sau orice legatura cu orice partid. O afirmatie favorabila unui partid politic sau unui candidat trebuie sa insemne excluderea candidaturii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Connect with Facebook

*