Ultimul pret

Suna telefonul. Raspund. O voce rugoasa intreaba:

– Aveti un apartament de vanzare?

– Da, zic si ii repet adresa.

– Ala e, confirma vocea groasa. Il aveti de vanzare? insista vocea.

– Da, este. Tac si astept sa vad ce zice mai departe. Vocea devine iritanta prin lipsa comunicarii. Incepe din nou:

– Il dati la pretul X? Confirm. Vocea intreaba de starea apartamentului. Recit poezia, ca de zeci de alte ori. Nu apuc sa termin ca ma intrerupe:

– Ultimul pret?

Nu e primul cu o viziune proasta asupra negocierii. Am mai avut doritori din astia pe care i-am luat in serios, le-am dat un ultim pret, pentru ca apoi sa mai imi forteze mana cu o reducere imposibila, moment in care am terminat discutiile. Numai ca vocea, pe langa prostia cu „ultimul pret”, imi e si antipatica 100%. Asa ca il iau la rost:

– Domnul meu, dumneavoastra stiti ce este o negociere? Eu am un pret, dumneavoastra spuneti altul si continuam asa pana ajungem la o situatie de compromis avantajoasa pentru amandoi. Ce sugerati dumneavoastra este o aberatie, o prostie mai mare decat orice. Ce sens are sa spun ultimul pret, daca oricum aveti de gand sa incercati o negociere? De ce v-as da avantajul asupra situatiei? Vreti sa negociem, foarte bine, dar nu cu aberatii din astea. Acum voi inchide si va rog sa reveniti numai daca si cand sunteti dispus sa aveti o discutie rationala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Connect with Facebook

*